Salcamii

Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

Arhip Cibotariu

 

O gurita de Blaga

Dorul
(…)
ce mare porti in inima si cine esti?

Mai canta-mi o data dorul tau,

sa te ascult

si clipele sa-mi para muguri plini,

din care infloresc aievea vesnicii.

 

Doua guri de Blaga

Misticul

Trupul tau si sufletul inaltul,
iti sunt ca doi frati gemeni:
se aseamana asa de mult

ca nu stii cand
e unul, cand e altul.
Eu nu-ti cunosc la chipu-i numai sufletul.
De cate ori iti intalnesc din intamplare trupul,
nu-l banuiesc,
nedumerit, ma-ntorc si
cred ca-i — sufletul.

Oda catre Runa

Nimic din ale tale nu te margineste,
nici chiar frumusetea ta ce pare

fata de lume o dulce limitare.
Cu dorul tau incepe noima ta,

Cu parul tau incepe umbra ta,
Unde sfarsesti, nu vei afla.
Privind, fiinta ta se prelungeste

Pana la cea din urma stea.

 

Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă?

În toate părţile deodată, zise

cel fără de părţi.

Într-o singură parte, zise

 partea. Ce este?

Cum, ce este?

 Este, pur şi simplu.

Adică E, adică S,

adică T, adică E.

Primul E mai vechi decât

ultimul E.  Atât.

Nichita Stănescu

 

Frânturi de Vamă

În mine mă-ntind, plutesc şi mă scald,

M-afund, mă înalţ şi uit de ruine;

Aici, la răscrucea nisip-mare-cer,

Departe de tot, dar aproape de tine;

Departe de tot şi aproape de mine!

N-am vamă sau porţi ferecate şi ard

 În aer sărat, cu miros de suspine.

Sunt stea furişată prin pumn strâns de cer

 Departe de tot, dar aproape de tine;

Departe de tot şi aproape de mine!

 

Furtună în Vamă

Vuiet de mare în cort de nisip

Şi şoaptă de tunet în ureche de noapte;

Zâmbet de fulger pe obraz vineţiu

De cer, aprins de furtună departe;

Vise fugare gonite spre larg,

Şi-aduse de valuri la mal mai curate,

Aşteaptă să fie zvântate de soare,

Să pară deşarte…

 

Gravură iniţiatică

Negrul scrijeleşte-n Alb;

Albul a-nflorit sub Negru.

Negrul strânge-n braţe Albul,

adunându-i mult prea largul în contur.

Albul înfloreşte Negrul.

Şi se-mpac-acum în noi

Negrul-Alb şi Albul-Negru.